Capitalis Monumentalis

vizualizari: 103
07 Sep 2018

 

Astăzi, în era computerelor, puţini îşi mai amintesc cum odinioară desenatorii aplicau scrierea STAS cu rotring-ul, care trebuia să stea fix în poziţie verticală. Era un scris care aducea foarte mult cu fontul Arial. Pe urmă era maşina de scris, care producea litere foarte asemănătoare cu cele ale fontului Courier New. Iar dacă vroiai nişte litere mai speciale, apelai la foiţa Letraset de pe care puteai transfera prin contact litere de tot felul. Acum avem la dispoziţie zeci de mii de fonturi, pe alese. Plutind cu degetele pe deasupra tastaturii, să ne oprim o clipă şi să medităm la felul în care au apărut aceste fonturi. Oare cine a inventat alfabetul? Şi cine şi-a pus prima dată problema să standardizeze - canonic şi identic repetabil - forma literei? Să încercăm în cele ce urmează să descifrăm împreună câteva dintre aceste taine ale alfabetului şi ale literelor

 


Undeva în Roma, situată între biblioteca greacă şi cea latină - în faţa Bazilicii Ulpia, în Forul lui Traian - se află o coloană dorică, cu o friză în spirală care este sculptată în basorelief. Aţi ghicit, desigur: este vorba despre faimoasa "Columna lui Traian". Orice român o ştie şi nici nu o să insist aici asupra importanţei pe care aceasta o are pentru noi. Dar dincolo de însemnătatea sa istorică, acest monument este notoriu nu doar pentru noi, ci pentru întreaga lume şi mai ales pentru lumea tiparului şi a artelor grafice. Şi aceasta datorită inscripţiei de la baza ei, în format Capitalis Monumentalis: este vorba despre o inscripţie având şase linii ce conţin treizeci şi şapte de cuvinte - dintre care multe sunt abreviate - reprezentând o simplă dedicaţie a monumentului. Până aici, nimic deosebit. Dar dacă privim cu atenţie vom descoperi în forma literelor conţinute în inscripţie cel mai elegant şi cel mai celebru exemplu de litere romane. Privitor la acest aspect, părerea experţilor este unanimă.

Această inscripţie a servit drept model pentru alfabetul roman pe o durată de aproape două milenii.

Desigur, alfabetul nu a fost inventat de romani. Pe scurt: poporul semitic vestic, aşezat pe coasta de est a Mediteranei (unde locuiau grupuri feniciene şi semite) este, de obicei, creditat cu dezvoltarea primului alfabet din lume. A fost o listă scurtă, cu 22 de caractere. Acest "alfabet" a fost răspândit de către comercianţii fenicieni şi apoi a fost modificat prin includerea vocalelor de către greci, ale căror două litere - alfa şi beta - au fost îmbinate pentru a forma termenul de "alfabet".

În ebraică, primele două litere sunt "aleph" şi "bet", dar spre deosebire de literele greceşti, alfabetul semitic nu avea vocale. Egiptul s-ar putea numi prima naţiune, cu primul alfabet care furniza vocalele considerate inutile.

Arheologii au descoperit picturi rupestre vechi de mii de ani, acestea redând primele forme ale alfabetului. Unele dintre cele mai vechi simboluri alfabetice au fost descoperite în America Centrală (datând de acum 2500 de ani), China (de mai mult de 3000 de ani) şi Orientul Mijlociu (de mai bine de 5000 de ani).

Una dintre cele mai timpurii forme ale alfabetului este reprezentată de hieroglife. Hieroglifele erau simboluri unice care exprimau cuvinte întregi. Mii de caractere şi simboluri au fost utilizate pentru a reprezenta cuvintele, vieţile şi nevoile civilizaţiilor de atunci.

Memorarea a mii de simboluri hieroglifice unice a fost o sarcină dificilă, astfel încât numai preoţii cu studii avansate şi oamenii de ştiinţă erau experţi. Trebuia memorat câte un simbol unic pentru fiecare rasă de câine, soi de floare sau de copac. Lucru deloc uşor.

Ca civilizaţie care avea un sistem avansat de comunicare, oamenii au început să descopere faptul că era posibil să utilizeze combinaţii cu un set mult mai mic de simboluri, care reprezentau toate cuvintele dintr-o limbă vorbită. Această teorie este fundaţia alfabetului nostru modern. Noi numim fiecare dintre aceste simboluri "o literă". Fiecare literă a alfabetului reprezintă un sunet în limba noastră. Prin combinarea acestor litere e posibil să se reprezinte un număr nelimitat de cuvinte.

Multe alfabete diferite s-au folosit în întreaga lume, de-a lungul istoriei. De multe ori, alfabetele noi sunt create pentru a modifica alfabetul altei limbi.

Alfabetul latin (numit şi "alfabetul roman") este astăzi sistemul de scriere cel mai utilizat din lume.

 

 

Deci nu romanii au inventat alfabetul, dar ei au fost primii care au avut o preocupare pentru aspectul formal al literei.

În jurul primului secol î.Hr., în Roma s-a produs o schimbare majoră în ceea ce priveşte textul şi anume: s-a trecut de la o scriere plată şi monolinie la o literă mult mai elegantă. Nimeni nu ştie exact cum sau de ce a avut loc această schimbare. Dar romanii au început să se preocupe mult mai mult de aspectul estetic al literelor. În această perioadă a apărut şi seriful.

Cuvântul "serif" se pare că provine din termenul grecesc "surripsis", derivat din συν (împreună) şi ριψις (proiecţie). Seriful este o liniuţă mică, ataşată la capetele liniilor ce formează o literă. În general în tipografie, un font cu terminaţii cu serife se numeşte "font serif" (serif typeface sau serifed typeface), iar un font fără serife se numeşte de regulă un "font sans-serif" (cuvântul sans înseamnă în limba franceză fără; sans-serif = fără serif). Uneori, fonturile sans-serif se mai numesc Grotesc (din germanul "grotesk") sau Gothic. Iar fonturile cu serif de regulă se numesc... aţi ghicit, se numesc Roman (căci despre acest subiect este vorba în acest articol).

Geometria specială a literelor alfabetului roman - precum cele din inscripţia de pe Columna lui Traian - a fascinat şi minţile luminate ale Renaşterii, precum şi ale lumii postrenascentiste.

Astfel Felice Feliciano, Fra Luca de Pacioli, Geoffroy Tory şi chiar şi Albrecht Dürer au publicat pe această temă tratate, temă care a fost urmărită cu interes de către artiştii şi tipografii din acea vreme.
Prin urmare - deşi nu romanii au inventat alfabetul - totuşi ei au fost primii care au impus un canon estetic şi o standardizare a formei literelor, ceea ce astăzi noi am denumi "font". Câteva dintre caracteristicile canonului ar fi următoarele: contururile verticale sunt aproximativ de două ori mai groase decât cele orizontale, iar înălţimea literelor măsoară de aproximativ nouă ori lăţimea liniilor verticale, proporţii considerate aproape ideale. Au fost respectate geometriile clasice de pătrat şi dreptunghi, în proporţia 1:√2.

După 1300 de ani, inscripţia de pe Columna lui Traian a fost "redescoperită" de către umaniştii din secolul al XV-lea. Începând cu Felice Feliciano - în lucrarea sa, "Alphabetum Romanum" (1463) - mulţi cercetători au încercat construcţii geometrice ale alfabetului latin, iar influenţa Capitalis Monumentalis se face simţită şi în zliele noastre în toate fonturile de tip serif, cum ar fi spre exemplu binecunoscutul Times New Roman.

 

De Bogdan Mihăilescu

Inapoi